Dupa cum se stie si se confirma perpetuu, politica si tradarea sunt cele mai bune surori. Nu degeaba celebrul Farfuridi nu avea alta dorinta mai fierbinte decat sa afle daca ai sai tradeaza sau nu. Nu tradarea in sine il oripila, ci supozitia ca aceasta se intampla fara ca el sa fie instiintat, ca astfel sa poata si el beneficia de roadele ei.
Ceea ce se intampla in aceste zile in PD-L ar putea fi ilustrativ pentru ceea ce inseamna "tradarile" partinice, reflectate in dinamica schimbarilor din componenta diferitelor "echipe", in functie de anticiparea raporturilor de forte care se prognozeaza.
Miza este castigarea bataliei pentru conducerea partidului in perioada ce va sa vina, o perioada care va include si confruntari electorale semnificative, pentru destinul de viitor al actualului partid de guvernamant si al persoanelor care-l vor reprezenta.
O prima, sa zicem, falie s-a produs intre liderul de facto al partidului (se stie cine) si mai vechea garda, alcatuita din cunoscuta tripleta BVB (Blaga, Videanu, Berceanu) si fanii destul de numerosi ai acesteia. Cine a "tradat" pe cine o stiu numai cei in cauza. Ceea ce stim sau banuim noi este ca Presedintele a dorit si doreste sa improspateze apele in partid prin innoirea echipei de conducere, in timp ce trupa cu pricina ar vrea sa-si conserve pozitiile dobandite. Bazandu-se si pe erodarea prezumata a pozitiei si puterii lui Traian Basescu. Riscanta prezumtie!
Un prim meci s-a consumat prin indepartarea de la Guvern a doua treimi din tripleta amintita (Berceanu, Videanu). Cei doi au plecat, chipurile, de buna voie, sa osteneasca la munca de "jos", la partid. De fapt, au plecat scrasnind din dinti, in asteptarea revansei. Aceasta a parut sa se profileze cu ocazia apropiatului congres, un bun prilej de a pune mana pe fraiele partidului si pe resorturile de luare a deciziilor p