Aproape 130 de reactoare nucleare au fost închise până acum în lume, din diverse motive, fie ele economice sau politice. Fukushima ar fi însă doar a opta centrală nucleară, din micul grup de astfel de construcţii care au fost dezafectate ca urmare a unor accidente nucleare. Guvernul japonez ia în calcul acest scenariu, după ce a scăpat ca prin urechile acului de un dezastru nuclear. Deşi costurile închiderii unei centrale nucleare sunt foarte ridicate, de ordinul miliardelor de dolari, există procedee şi echipamente care asigură siguranţa unei astfel de operaţiuni, fără urmări asupra mediului, arată Asociaţia Nucleară Mondială (WNA).

Japonia a mai trecut prin experienţa închiderii unor reactoare nucleare, niciodată însă din cauza unor avarii sau accidente. În 1998, reactorul Tokai-1 a fost închis după 32 de ani de funcţionare, pentru că îşi depăşea durata de viaţă. Până în 2018, terenul pe care se afla reactorul ar urma să fie liber şi sigur pentrualte întrebuinţări. Costul operaţiunilor de dezafectare se ridică la peste 1 miliard de dolari.

Durata de viaţă a reactoarelor mai vechi era de aproximativ 30 de ani, în timp ce noile generaţii de tehnologie au o durată de viaţă cuprinsă între 40 şi 60 de ani.

Există trei proceduri standard pe care Agenţia Internaţională de Energie Atomică (AIEA) le foloseşte pentru dezafectarea unei centrale nucleare. Prima este dezafectarea imediată (Decon în terminologia americană) şi permite încetarea rapidă a operaţiunilor de control şi supraveghere. Decontaminarea locaţiei începe la câteva luni după oprire.

A doua opţiune este armătura sigură (Safestor în terminologia americană). Procedura amână îndepărtarea definitivă a controlului asupra reactorului cu 40-60 de ani şi presupune amplasarea reactorului într-o structură de depozitare sigură, până la momentul în care încep operaţiunile de decontaminare şi dezasa