În timp ce Marea Britanie şi Statele Unite s-au bazat din ce în ce mai mult pe sectorul financiar, Germania s-a concentrat pe industria prelucrătoare, scrie The Guardian.
La începutul deceniului trecut, când în Germania rata şomajului era ridicată, iar sentimentul dominant era de pesimism, Hans-Werner Sinn, preşedinte al institutului german Ifo, scria o carte denumită "Poate fi Germania salvată?" După părerea sa, Germania putea fi salvată. Acum, el spune că Germania a fost salvată.
Pentru Audi, cât şi pentru restul industriei germane, condiţiile s-au schimbat din iarna 2008-2009, când unele fabrici au redus producţia cu până la 90% pe fondul adâncirii crizei. Extrem de dependentă de exporturi, Germania înregistra un declin cu 20% al producţiei din industria manufacturieră în 2009. Acum, Germania crede cu tărie că traumele din 2008-2009 o vor ajuta să se reinventeze.
Zvonurile privitoare la un declin inevitabil începuseră să circule încă din 2001, iar lista "defectelor" era una lungă. În general, părerea era că decenii la rând Germania trăise pe baza miracolului economic din anii '50 şi '60 şi că între timp permisese economiei sale să devină rigidă.
Acum, există percepţia că vremurile bune se întorc, iar unele dintre minusurile asupra cărora s-a atras atenţia în anii '90, în 2000 s-au dovedit a fi plusuri. Totuşi, va fi necesar mai mult de un an de creştere puternică pentru a-i convinge pe sceptici, din afara şi din interiorul Germaniei, că un al doilea miracol economic este garantat.
Natura creşterii germane reprezintă de asemenea un motiv de îngrijorare. Rata şomajului este în scădere, dar există puţine semne că redresarea clasică bazată pe exporturi duce la o creştere a salariilor şi a consumului.
Spre deosebire de anii '50 şi '60, când muncitorii germani lucrau din greu şi câştigau salarii în creştere pe măsură
