"Problema este ca suntem ca un tragator care are o arma in mana si ii tremura degetul pe tragaci", a spus Traian Basescu, referindu-se la pozitia oficala, pe care inca nu o avem de nicio culoare, in legatura cu interventia militara din Libia a coalitiei occidentale.
O formula prin care seful statului a reusit, cum de putine ori a izbutit, sa concentreze si sa exprime mai mult adevar decat ar fi vrut. Pentru ca da, Romania este in prezent o tara ca un tremurand inarmat gata in orice moment ce traga aiurea, chiar si in nevinovati sau, si mai rau, sa se impuste singur.
Pe plan international, Romania nu exista. Insa aceasta stare de fapt nu este una naturala, ci ea a devenit o realitate din cauza "eforturilor" politicienilor din ultimii ani. Dupa ce am fost primiti in NATO si acceptati in Uniunea Europeana, dupa ce Romania s-a vazut cu sacii in caruta, alesii nostri au uitat de politica externa. Ca si cum am trai pe Marte, doar noi, singuri in tot Universul, unica preocupare a politicienilor, dupa 2007, a fost cum sa castige intreaga putere in tara.
Rezultatele s-au vazut in timp. O izolare cvasi-totala pe scena internationala, tradata printr-o pierdere a oricarui interes pentru politica externa. Doavada cea mai buna este ca, de exemplu, premierul Emil Boc practic nu a parasit tara, nici macar in concediu, daramite intr-o vizita oficiala intr-un alt stat. Singurele deplasari ale prim ministrului, in doi ani si jumatate de cinci mandate, au fost la New York, la Organizatia Natiunilor Unite, vizita ramasa celebra prin numarul exegerat de mare de consilieri tarati pana acolo si prin sumele fabuloase alocate acestora de la buget si la Bruxelles, unde l-a insotit pe presedintele Traian Basescu.
Vizita lui Emil Boc la ONU a mai ramas consemnata in istorie si ca momentul in care, pentru a face posibil discursul lui Emil Boc, organ
