Credinta in propria infailibilitate este blestemul oricarui politician, duce la teribile erori de calcul si triste derapaje. Altfel spus, ce-si face omul cu mana lui este uneori mai grav decat ce-i pregatesc ori ii doresc adversarii. Daca s-ar fi gandit la aceste adevaruri elementare, poate ca Adrian Severin n-ar fi ajuns in centrul unui scandal major. Aflat in aceeasi barca, un europarlamentar austriac a demisionat. Este o situatie stanjenitoare, ca sa ma exprim bland, sper ca lucrurile sa se clarifice cat mai repede prin decizia lui Adrian Severin de a-si asuma consecintele propriilor actiuni. Am citit ce-au scris pe blogurile lor, in termeni lipsiti de orice inutil echivoc, Monica Macovei si Cristian Preda, nu vad ce-ar mai putea fi adaugat. Conceptul demisiei de onoare nu intra, din pacate, in lexicul si cu atat mai putin in comportamentul politicianului roman. Daca se va dovedi ca falsii lobbyisti britanici au mintit, Adrian Severin va castiga o batalie pentru propria imagine dandu-si acum demisia de onoare. Daca nu, mai bine sa se retraga acum scutindu-se pe sine si scutind imaginea Romaniei de escaladarea unui scandal de care nimeni nu are nevoie.
Fostul ministru de extrerne Adrian Severin nu este doar europarlamentar, ci si un doctrinar de seama al principalului partid din USL, un ideolog locvace, activ si influent al PSD. Ideile sale, unele coerente, altele mai putin, se infatiseaza adeseori in forme de-a dreptul nastrusnice. Inteligent (cand nu se grabeste prea tare), incantat de sine si sardonic, Adrian Severin fantasmeaza cu mare usurinta, lansand formule buimacitoare, menite sa isi lase criticii fara replica. Nu prin substanta intrinseca, ci prin absenta ei. De pilda, acelea, reiterate ad nauseam, privind “cezarismul” pseudo-dictatorului Traian Basescu ori cele despre “cripto-legionarismul” unor intelectuali care nu intra in corul basescofob (
