Spectacolul „Casa Bernardei Alba“, regizat de Sorin Militaru la Teatrul Dramatic „I. D. Sîrbu“ din Petroşani, este declaraţia de originalitate a unei scene ignorate. Teatrul de pe singurul bulevard din oraş a făcut un transfer de prospeţime, întinerindu-şi vizibil trupa, aducând un regizor experimentat şi mergând suficient de departe cu riscurile.
Regizorul Sorin Militaru a lucrat în ultimii ani în Ungaria, în Serbia sau în teatrele maghiare din România şi a venit la Petroşani pentru a le inocula actorilor, pe care i-a găsit destul de blazaţi, o doză de pragmatism şi creativitate. A rezultat un spectacol credibil, care va fi devorat de publicul din localitate (vor fi spectatori care îl vor vedea, probabil, de mai multe ori), o producţie care poate rivaliza cu multe spectacole de pe scenele bucureştene.
Reţeta e simplă şi nu există ingrediente secrete. Totul e la vedere, uşor de asimilat, ca un fel principal, şi gustos, şi frumos aranjat în farfurie.
Nicoleta Bolcă, de cinci ani director al teatrului din Petroşani, i-a propus lui Sorin Militaru să monteze „Casa Bernardei Alba" pentru a fructifica potenţialul tinerilor actori, aflaţi în anul lor de debut în teatru.
Regizorul a prelucrat textul lui Federico García Lorca frazând mai agresiv acţiunea şi căutând dinamismul de multe ori chiar în afara textului, împreună cu coregraful András Lóránt.
După moartea soţului, văduva Bernarda Alba, 60 de ani, impune doliu prin teroare în casa în care mai locuiesc cele cinci fiice ale ei. Aflate la vârsta în care dragostea înseamnă viaţă, fetele încep să simtă imediat presiunea interdicţiilor şi se simt prea devreme îngropate. Incapabile să părăsească locuinţa, ele apelează la artificii autoerotice, hrănindu-şi fanteziile cu amintirea bărbaţilor care trec prin faţa ferestrei, la sfârşitul programului de lucru. Claustrarea potenţează tensiunea sexuală.