"Succesurile" de imagine ale europarlamentarilor romani au primit o neasteptata palma. Filmuletul cu domnul Adrian Severin tratand ca la piata introducerea unui amendament intr-o lege europeana a facut deja inconjorul televiziunilor din tara si strainatate.
Conservatorul austriac Ernst Strasser, impreuna cu un fost ministru sloven, Zoran Thaler, au muscat si ei din momeala unor ziaristi de la Sunday Times, compromitandu-si astfel la randul lor pozitia de europarlamentari.
Pentru o clipa, doar pentru o clipa, iata ca un politician roman s-a regasit pe picior de egalitate cu politicieni din alte tari, considerati din multe puncte de vedere intr-o pozitie mai favorabila decat Romania. Cu toate acestea, niciun motiv de mandrie pentru tara noastra.
Intamplarea in sine ar putea consolida totusi ideea ca pacatele omenesti nu cunosc granite si ca, uite, "au si ei", nu-i asa, coruptii lor! Pai daca lucrurile stau asa, atunci de ce toate discutiille astea despre coruptia din Romania, care ne priveaza sa intram si noi in spatiul Schengen?
Cu ce este mai de condamnat europarlamentarul Adrian Severin, in comparatie cu europarlamentarul austriac Ernst Strasser? Ce anume face diferenta intre o valiza cu bani din fotbalul romanesc si una din fotbalul italian? Oare ce ne face pe noi romanii sa ramanem "oaia neagra" a Europei?
M-as opri aici in jocul de-a avocatul diavolului, pentru ca raspunsul la aceste false revolte patriotice este unul singur. Diferenta o face atitudinea societatii in fata acestor acte de coruptie evidenta. Si in ultimul rand, asumarea de catre pesoanele in cauza a faptelor comise.
Chiar daca ancheta deschisa de Parlamentul European inca nu s-a incheiat, atat domnul Ernst Strasser, cat si Zoran Thaler au gasit de cuvinta sa isi prezinte demisia. Gestul lor a fost prompt salutat de Parlamentul
