Teatrul Foarte Mic a marcat ieri Ziua Internaţională de luptă împotriva discriminării rasiale prin punerea în scenă a piesei „Google, ţara mea", un spectacol în regia Alexandrei Badea cu un text semnat de Mihaela Michailov.

Textul nu este o pură ficţiune. A fost creat în 2009 de Mihaela Michailov şi Alexandra Badea împreună cu actorii în cadrul unui atelier pe tema discriminării rasiale.

Pe parcursul a o oră şi douăzeci de minute, actorii Adriana Butoi, Alexandru Gâtstrâmb, Andreea Grămoşteanu, Radu Iacoban, Ştefan Lupu, Désirée Malonga, Răzvan Oprea, Liliana Pană şi Cuzin Toma trec în revistă poveşti care ne lasă pe alocuri un zâmbet amar pe buze.

Pe scenă, acţiunea se petrece într-un fel de camere construite pe schelet metalic. La începutul piesei, actorii stau nemişcaţi şi aşteaptă spectatorii să-şi găsească loc în sală. Monologul este foarte prezent în spectacol, artiştii dialoghează rar între ei, poate şi pentru a sugera lipsa de comunicare.

În primul tablou facem cunoştinţă cu o mulatră care vrea să îşi găsească tatăl, originar din Angola. Tot mulatra are un iubit, care nu le-a spus părinţilor săi că are o iubită de culoare. Şi tot mulatra are un prieten foarte bun, rrom.

Rromul, bodyguard la un club, este şi el victima preconcepţiilor de genul dacă eşti ţigan atunci sigur nu ai cum să câştigi un ban în mod cinstit.

În alt tablou, o învăţătoare separă două eleve din bancă pe motiv că una dintre ele este de etnie rromă. Exemplele pot continua.

Teodor Baconschi, Adrian Cioroianu şi Traian Băsescu sunt şi ei prezenţi în piesă. Actorii citează declaraţii cu caracter discriminatoriu făcute de politicieni de-a lungul timpului, de genul „ţigancă împuţită", „să cumpărăm o bucată din deşertul egiptean să-i plasăm acolo pe astfel de oameni care ne fac de râs" ori „avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în s