Strategiile pentru asaltul de la Zenica îl preocupă pe Răzvan Lucescu mai ceva decât o prezenţă în faţa ofiţerului de stare civilă. Aparenţa stăpânirii de sine pe care o afişează selecţionerul nu are o compoziţie prea reuşită. Prin subţirimile ei se poate citi cu uşurinţă apăsarea stresantă sub care Răzvan îşi face temele pentru un examen extrem de important în cariera sa. Se poate citi o schimbare de registru în comportamentul selecţionerului.

Siguranţa de sine, afirmaţiile categorice şi principiile ferme din care tânărul antrenor îşi construise portretul la preluarea mandatului s-au uzat deja. Insuccesele au fost mult prea corozive şi l-au lucrat semnificativ pe Răzvan Lucescu. Acum el croşetează compromisul, în speranţa că îi poate da aparenţa cedării înţelepte, împrumută decizii pentru a-şi face rost de eventuali avocaţi ai apărării în caz de eşec şi agaţă semne de întrebare de nişte angajamente altădată ferme. Astfel ne putem explica faptul că selecţia are de această dată aspectul sarsanalei umplute în bazar cu de toate. Iar maniera în care va gestiona Răzvan Lucescu această adunătură eterogenă ridică semne de întrebare la care aşteptăm răspunsuri cu o mare curiozitate. Doar curiozitate. Despre îngrijorare nu mai discutăm.

Fiindcă ne-am consumat raţia de îngrijorare atunci când naţionala noastră ne mai păcălea cu promisiuni frumoase. Distanţa calmă pe care vecinii fotbalului, cu fişă de post sau simpli microbişti, au luat-o faţă de pariul calificării devine evidentă şi din suma comentariilor care însoţesc evenimentele cărora naţionala este nevoită să le facă faţă. De-aici încolo dispare crisparea şi îşi face loc distracţia. Meciurile cu Bosnia şi cu Luxemburg nu pot să ne ofere nicidecum vreun spectacol care să-l concureze pe cel creat de revenirea lui Adrian Mutu printre fotbalişti. Prin­tre fotbaliştii de naţională. Adrian Mutu este victima unei