- Social - nr. 748 / 24 Martie, 2011 Veronica Osorheian: Lesul Ilvei, un satuc pitulat intre doua inaltimi de munti, cu oameni aspri, nascuti si crescuti in datini strabune, ramane un punct de atractie pentru fiii lui plecati in zarile albastre. "Oriundea s merge-n lume, sfant va ramane locul/ Unde cuvantul mama intai l-am invatat/ Si-am sa le spun la toti ca mare e norocul/ Sa ai o radacina in lumea de la sat” (Gand la ceas de sarbatoare). In decursul scurgerii vremii, lesenii au demonstrat ca, desi oieri si crescatori de vite, inaltati in legile strabune ale neamului, pot fi creatori de folclor, dar si pastratori si asimilatori de cultura, cu sprijinul "inteligentei”, care si-a inteles menirea de a culturaliza oamenii: saltandu-i spre lumina, cu nenumarate manifestari: teatru cult sau de folclor local etc. In volumul "Sirag din pietre de rau” (Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2009), Veronica Osorheian, fiica a satului, locuind in prezent in Alba Iulia, ne face o inventariere a actiunilor culturale desfasurate in Lesu, incepand din anul 1907, cand s-a creat prima trupa de teatru din diletanti, indrumati de intelectualii satului. Relevanta in acest sens, ea pastreaza o scrisoare a profesorului Anton Cosbuc, fiu al satului, in care indeamna pe actorii amatori ai satului ca sa vina cat de curand la Nasaud, in atelierul foto "Tatay”, pentru a putea executa tabloul… "ca sa ramana si pentru acest spectacol un document la Muzeul Caminului, dar si intr-o dare de seama privitor la activitatea teatrala din Lesu (…), ca se va gasi cineva, candva, intr-un viitor indepartat sa rascoleasca trecutul, sa-l reconstituie si sa dea fiecaruia ce i se cuvine” (…). "Ce n-am da acum, sa avem fotografiile celor care au jucat in "Ruga de la Chisatau”, in 1907?”. Daca in 1907 intr-un satuc ca Lesu s-a jucat piesa "Ruga de la Chisatau” si apoi, creandu-se cadrele de diletanti si iubitori de