- Editorial - nr. 748 / 24 Martie, 2011 Ne-am obisnuit sa elogiem cu entuziasm progresul omenirii din ultimii 50 de ani, ca pe o izbanda a noastra asupra naturii pe care, ne place sa credem, nu stim din ce motive, am ingenuncheat-o. In ultima vreme, insa, aceleasi cercetari privind efectele colaterale ale aplicarii multor descoperiri ne aduc vesti proaste, ele intorcandu-se ca un bumerang impotriva noastra. Exemple de acest gen sunt cu gramada si ele au darul sa ne puna in garda asupra drumului pe care il avem de parcurs in viitor. Asadar, pret de cinci decenii ne-am bucurat de binefacerile antibioticelor si ale altor descoperiri medicale, in sporirea duratei si calitatii vietii, prin reducerea drastica a mortalitatii, fara insa a lua masuri corespunzatoare pe planul natalitatii. Rezultatul este explozia demografica ce a urmat ulterior si care a facut ca populatia mondiala sa creasca, de la o vreme, in progresie geometrica. Asa se explica faptul ca, de la inceputul ei, omenirea a ajuns pana in anul 1950, cu chiu cu vai, la 2,5 miliarde de locuitori, ca apoi, in deceniile care au urmat si pana azi, sa creasca la 7,3 miliarde. O crestere de aproape trei ori in numai 60 de ani. Un spor incredibil. Pentru a incerca sa faca fata acestui tsunami demografic, guvernele s-au straduit sa sporeasca productia surselor de existenta, multiplicandu-le pe cat posibil pe cale artificiala, prin sinteza. In acest fel, petrolul, gazele si carbunii, dar si alte substante minerale sau organice au fost deturnate de la ancestrala lor utilizare, devenind astfel materia prima a multor bunuri alimentare si industriale: de la hrana si bauturi la imbracaminte si incaltaminte, ingrasaminte, medicamente si alte substituente, umpland golul nevoilor curente ale oamenilor, tot mai inclinati spre consum. Pentru cat mai multe alimente, aspectuoase si cu o durata cat mai mare de pastrare, genetica, bio