Unii parteneri decid să se separe atunci când nu se mai înţeleg, alţii aleg să-şi prelungească suferinţa. Cum vă daţi seama că relaţia nu mai are nici un viitor şi că e timpul să plecaţi?

Cele mai multe relaţii ajung la final fie când unul dintre parteneri se schimbă, iar celălalt nu, fie când resentimentele sunt mai mari decât dorinţa de a mai sta împreună. Cuplurile care se formează pentru că unul din cei doi are nevoie de un suport pentru a se maturiza se rup odată ce „misiunea" este îndeplinită, pentru că cel care a crescut îşi vede partenerul cu alţi ochi şi-şi dă seama că nu mai vrea să mai trăiască alături de el. Pentru terapeutul Vincent Garcia, citat de publicaţia Psychologies, cuplul are mai multe funcţii: „Repară rănile din copilărie, îl hrăneşte pe celălalt din punct de vedere afectiv şi intelectual şi asigură un „cuib" cald. Când nici una din aceste funcţii nu mai este îndeplinită, cuplul nu mai poate supravieţui decât dacă partenerii îşi găsesc satisfacţii nevrotice inconştiente".

Raţiunea nu ne poate ajuta în nici un fel atunci când suntem controlaţi de motive inconştiente. Maria (42 ani) a stat zece ani într-o căsnicie nefericită şi e conştientă de influenţa mamei sale, a cărei convingere era că omul nu are voie să separe ce a unit Dumnezeu, cu toate că şi ea suportase numeroase umilinţe în relaţia ei. „Eram prinsă între convingerile mele feministe şi ceea ce-mi tot repetase mama. O forţă pe care nu o puteam controla mă ţinea în situaţia asta şi doar cu ajutorul terapiei am reuşit să evadez", se confesează Maria. Tot o satisfacţie nevrotică se regăseşte şi în cazul extrem al femeii care stă cu un soţ violent. „Pentru unii, iubirea înseamnă durere. Aceste persoane au nevoie să trăiască într-o dramă pentru a se simţi vii. Mama sau bunica lor le-a transmis mesajul „iubirea doare", iar ele subscriu în mod inconştient", explică psihologul Ma