Csibi Barna si-a atins scopul. A vrut sa atraga atentia asupra propriei persoane si a reusit. A fost numit extremist, rasist sau dusman al romanilor. Parerea mea este ca nu se incadreaza in niciunul dintre aceste tipare.
Domnul Csibi nu este decat un Pepe mai mic, care nu a avut la indemana un divort, si nici o doamna precum Oana, dar si-a facut de lucru cu o papusa.
Astfel, presa a vorbit foarte mult despre domnul Csibi, uitand de Fukushima sau tsunami.
Personajul in cauza, acuzat de instigare la discriminare, nu poate fi incadrat in categoria extremistilor. Domnul nu are niciun ideal, nu isi propune nimic prin gesturile sale.
Presupusa ura a sa pentru statul roman nu l-a impiedicat sa ia leafa de la contribuabilul carpatin, iar o functie in administratia locala nu l-a oripilat intr-atat incat sa refuze orice privilegiu din partea statului pe care il detesta atat de mult.
In societatea romanesca domina un sentiment de repulsie tacita fata de actuala guvernare. Cifrele din sondaje spun acest lucru. Actuala coalitie de guvernamant nu ar putea exista fara sprijinul parlamentar al UDMR, uniunea care de-a lungul timpului s-a facut frate cu cine s-a putut. Acum a venit randul PD-L sa aiba acest privilegiu.
Reactia tardiva, aproape inexistenta a Puterii a creat o falsa stare conflictuala. Opozitia a acuzat majoritatea parlamentara ca nu reactioneaza in niciun fel, alegatorii s-au identificat cu spiritul lui Avram Iancu, desi multi habar n-au cine a fost, si de aici a rezultat concluzia domnului Blejnar decis sa-l trimita la reeducare pe Csibi Barna, tocmai in inima Apusenilor.
Ostilitatea fata de actiunile mediului politic s-a transmis catre masa sociala, dornica sa-l vada pe rastignitorul de papusi pedepsit.
Csibi Barna a avut actiuni mult mai grave, precum cea in care era viol