În 1870, cand Imperiul lui Napoleon III s-a prăbusit sub înfrângerea administrata de prusaci la Sedan, toate planetele pareau aliniate pentru Henri, conte de Chambord, pretendentul legitimist la tronul Frantei. Cele doua tabere regaliste, legitimisti si orleanisti, ajunsesera la o intelegere. Orleanistii au convenit să sprijine urcarea contelui de Chambord pe tron, in speranta că la moartea sa el va fi urmat de pretendentul lor, Philippe d’Orléans, conte de Paris.
Conditiile sociale si economice pareau si ele favorabile unei restauratii de catifea. Mai mult, regalistii au devenit majoritari în Adunarea Natională. Negocierile cu celelalte forte politice avansau iar adversarii erau confuzi si impotenti. Cu Henri de Chambord sustinut atat de legitimisti si cat si de orleanisti, cu un conses solid in spatele proiectului, cu negocierile aproape parafate, preluarea puterii era o chestiune de zile.
Si totusi, n-a fost sa fie. Henri, conte de Chambord n-a ajuns niciodata rege. A murit in 1883, cetatean al unei republici. Franta a ramas o republica. Pana azi. Toate planetele pareau aliniate pentru contele nostru. Irepetabil. Dar el nu a inteles. A ezitat, apoi a plusat. Cand fereastra de oportunitate a fost deschisa larg, a ezitat. Apoi a inceput sa puna conditii. A insistat că va accepta coroana doar cu conditia ca Franta să abandoneze tricolorul si sa revina la simbolurile monarhice traditionale. Chiar si un compromis, prin care tricolorul rămânea drapelul national, iar simbolurile monarhice deveneau insemnele casei regale, nu a fost acceptabil. Asa se scrie istoria.
Doua decenii mai tarziu, guvernul francez descopera cu stupoare ca generalul Boulanger a primit în jur de 100.000 de voturi la alegerile partiale într-un department din regiunea Paris, fără ca el sa fie macar candidat. A fost detasat urgent – trimis in provincie. La plecarea sa, pe 8 iulie