Toamna anului 2008 a propulsat în Franţa un scriitor ieşit din comun, Jean-Marie Blas de Roblès, care şi-a adjudecat trei premii ce atestă recunoaşterea criticii (Prix Médicis, Prix Jean Giono) şi a publicului (Premiul Fnac). Romanul său Acolo unde tigrii sînt la ei acasă seamănă cu o buturugă zdravănă, greu îl ţii cu o singură mînă, a depăşit în greutate jumătatea de kilogram, ediţia franceză are 766 de pagini, iar traducerea în limba română a depăşit pragul celor 800 de pagini. Şi scriitorul, şi romanul său ies din paradigma literaturii franceze, din orice unghi ar fi priviţi. Jean-Marie Blas de Roblès s-a născut în Algeria, în 1954, s-a mutat în Franţa după ce ţara îşi cîştigă independenţa, a studiat filozofia la Sorbona şi istoria la Collège de France. Cariera de profesor îi dă ocazia să străbată lumea: a predat limba franceză în Brazilia şi China, în Italia şi în Taiwan. A călătorit şi în Peru, Yemen, Indonezia. În 1986 a devenit membru al Misiunii Arheologice franceze din Libia. Prima pasiune a rămas constantă – creaţia literară, a doua – arheologia. JMBDR (cu prescurtarea folosită frecvent ca răsfăţ) a publicat trei cărţi: La mémoire du riz, distins cu Premiul pentru nuvelă al Academiei Franceze, în 1982; primul roman, L’impudeur des choses, în 1987, şiRituel des dunes, 1989. A lucrat timp de zece ani la romanul Acolo unde tigrii sînt la ei acasă, l-a început în Taiwan, l-a încheiat în 1997, şi alţi zece ani a trecut prin proba respingerii: editurile refuzau „cărămida“, pînă cînd se produce un soi de miracol şi în 2008 romanul apare la Éditions Zulma. Urmează premiile, vînzările spectaculoase, traducerile… Majoritatea prezentărilor romanului recurg la metafore sugerînd atît minunăţiile, cît şi monstruozitatea barocului: Turn Babel şi catedrală narativă, enciclopedism şi concert baroc. Aceasta şi pentru că, în centrul romanului, se află o personalitate