Parintele Calistrat de la Manastirea VladiceniMotto: "Pe om îl face bogat si puternic doar nobletea sufleteasca - nici averea, nici starea sociala" (Petre Tutea)
De mai bine de doua mii de ani, Sfânta Biserica, prin glasul Sfintelor Scripturi, îsi îndeamna parinteste fiii: "Nu va adunati comori pe pamânt, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura" (Matei 6.19). În plina perioada de postire se cuvine, cu mintea curatita de gânduri trufase, ca si de cugetari meschine, dar si cu inima golita de poftele nimicitoare de suflet, sa meditam la adevarata bogatie vesnica si neperitoare.
Spune Evanghelia: "Ci adunati-va comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura" (Matei 6.20); si iarasi: "Cine nu aduna cu Mine risipeste" (Matei 12.30). Se pune întrebarea: oare Dumnezeu sta împotriva dorintei firesti din inima oricarui om de a duce pe acest pamânt o viata decenta? Oare Dumnezeu nu doreste ca omul sa duca o viata sanatoasa, educata, ordonata si la un standard ridicat? Scrie undeva în Sfintele Scripturi ca Dumnezeu interzice omului sa îsi ia masina, sa îsi zideasca o casa frumoasa, sa strânga bani sau sa îsi procure lucruri frumoase? Ar fi, evident, o afirmatie absurda sa spui ca Dumnezeu sta în calea progresului sau a bunastarii cuiva. Cine i-a dat Regelui David puterea? Cine i-a dat Regelui Solomon întelepciunea, frumusetea si bogatia? Cine a binecuvântat casa Patriarhului Avraam cu turme si cu bogatii nenumarate? Cine a binecuvântat casa si averea lui Iov cu bunuri de tot felul, încât pâna si slugile erau încinse cu brâie de aur? Nu Dumnezeu a facut toate acestea? Oare nu a Lui sunt slava, bogatia si puterea pe care le revarsa peste alesii Sai? Iata ca bogatia, munca si bunastarea, dar mai ales credinta si munca cu Dumnezeu nu sunt tot una cu capatuiala, hotia, furturile, nedreptat
