Domnul Antonescu a lansat recent o mărgică presei românesti, dorind probabil să-si înmoaie putin degetele în apa căldută a populismului: ce-ar fi să dezbatem pe seama limitării unui drept fundamental al cetăteanului – dreptul de vot. Mai exact, hai cu totii să vedem dacă nu cumva cei care si-au abandonat tara mumă în virtutea unui viitor (sau prezent) mai bun ar trebui să-si vadă de căpsunile, bătrânii, copii si constructiile altora si să lase în pace democratia românească (care merge si-asa, adică fără ei).
Până acum nu au fost multe ecouri în presă pe acest subiect – cred eu – esential, cel putin pentru cariera politică a Domnului Antonescu si dacă la acest articol sunt în mare parte critici ai ideii, la acest articol se găsesc câtiva sustinători avizi, unii chiar care duc lucrurile mai departe, gândindu-se la alte si alte restrictii, doar-doar ei si cu cei ca ei (în imaginea lor auto-proclamată, bineînteles) vor rămâne să decidă pentru tară si deci o vor salva rapid si o vor propulsa pe noi culmi de bunăstare!
Mai văzusem de fapt, în alte zile, idei similare manifestate de forumisti, deci e foarte posibil ca ideea să nici nu-i apartină Domnului Antonescu ci să fie parte al unui mix de strategie politică de genul „hai s-o încercăm si pe-asta”.
Însă nu vreau să-i dau eu lectii Domnului Antonescu, în schimb as vrea, prin intermediul internetului, să-i dau o idee, pornită de la turcii pe care i-am cunoscut în Elvetia, unde locuiesc de câteva luni. Disclaimer: Am să mă întorc la vară, promit că nu sunt trădător de tară! Încă!
As porni cu o întrebare: ce stiti despre turci? Probabil destul de aproape de ce stiu toti europenii: că fac kebab (saorma), baklava, că fumează narghilea si beau bere Efes. Ba s-ar putea ca europenii să mai fi auzit si de alte produse, cum ar fi de „Uludag”, sucul carbogazos de portocale, care nu lipseste din magazinele,
