Ora cea mai fericită a săptămînii - Friday Five o"clock, cînd tot omul normal se pregăteşte de weekend - ne-a întunecat-o Daniel Ţepeş, cu a doua lui demisie din Consiliul Bursei de Valori Bucureşti, din motive personale (again?!), astfel că ziariştii noştri, după frumoasa performanţă să dea primii ştirea (pe site-ul BURSA, The first in mass-media, sau Number one - cum vă place), au fost deturnaţi de la clubbing, într-o cursă febrilă după information/no rumours.

Hotărât lucru, Ţepeş ne persecută: întîi că ne-a stricat weekend-ul, apoi că nu doar information n-am putut obţine, dar nici rumours, pentru că "Fiecare gospodaru"/Vineri curăţă trotuaru"/Şi n-aude telefonu" " (scuze!, nu le am cu poezia).

Astfel că am fost obligaţi să apelăm la celelalte surse ale articolelor noastre.

Creierii.

Evident, din creieri rezultă scenarii.

Pui chestiile cap la cap, schimbi perspectiva în lumina demisiei şi-ţi iese un scenariu - "Orice asemănare cu persoane ori fapte reale este pur întîmplătoare".

Nu se pune problema de adevăr.

Asta-i ceea ce urmează şi vă rog să nu mă mai înjure nimeni, pentru că v-am avertizat suficient de explicit.

Sau, înjuraţi-mă!, whatever...

Daniel Ţepeş şi-a dat demisia din Consiliul Bursei, în plină şedinţă, aceea de vineri după-masă, care o finaliza pe cealaltă, din lunea săptămînii, rămasă cu rezultat nedecis, deşi nu avea cine ştie ce pe ordinea de zi: aprobarea prezentării bugetului şi a planului de afaceri, ca şi întocmirea Convocatorului AGA.

Pentru ceilalţi membri ai Consiliului, şedinţa de vineri a început fără "motivele personale" care l-au silit pe Ţepeş să demisioneze.

"Motivele personale" au apărut în timpul şedinţei (dar, desigur, Ţepeş le purta în el mai de demult, probabil latente de la prima demisie, din 24 august 2010, demisia despre care a declarat public că n-a avut l