Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

„1942

Sâmbătă, 7 martie

Dl (Andreas) Schmidt, conducătorul saşilor, a fost decorat cu Mihai Viteazul şi cu Crucea de Fier. Ziarele de azi publică scrisoarea de felicitare pe care i-a adresat-o Killinger, probabil ca să se citească fraza în care Înaltul nostru Comisar spune: «Sunt fericit că saşii şi-au îndeplinit îndatorirea faţă de Mareşalul Antonescu şi de România, ai cărei cetăţeni credincioşi sunt». Căci domnii saşi au veleităţi să se considere o colonie germană autonomă, în ţara noastră... Ce să-i faci! Aşa sunt vremurile, trebuie să le înghiţim pe toate! O veni iar vremea să mai cântăm şi noi pe struna noastră?

Duminică, 8 martie

În ultimele două săptămâni, o dată cu atacurile lor disperate, ca să mai profite de sfârşitul iernii şi de dezgarnisirea frontului german, bolşevicii au anunţat zilnic succese după succese – isprăvi al căror ecou s-au făcut emisiunile britanice de Radio. Berlinul dă cea mai categorică dezminţire, acestor ştiri ruseşti, declarîndu-le imaginare. Aşa de pildă s-a anunţat ocuparea Orel-ului, când în realitate nici n-au fost lupte în acea parte a frontului şi oraşul n-a încetat să fie în mâna nemţilor. Asemenea cu Feodosia, ştirea reocupării ei e inexactă: Feodosia n-a fost nici măcar ameninţată. Comandamentul german, dând aceste dezminţiri, se declară foarte mulţumit de situaţia de pe front, aşa cum a ieşit din iarnă, şi pretinde că ştirile mincinoase ruseşti au un dublu scop: să îmbărbăteze masele de bestii de pe înt