"Am fost pus in aceeasi zi in doua situatii care m-au socat: am intalnit un roman datorita caruia traiesc si un rom de-al meu care ar fi vrut sa-mi faca rau", isi aminteste Vasile Ionescu, publicist de etnie roma si vicepresedinte al Institutului Media pentru Diversitate, martor al evenimentelor de la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Acesta a rememorat cateva dintre intamplarile celebrei mineriade, cu ocazia unei dezbateri desfasurate la Centrul de Introspectie Vizuala, in cadrul seriei de evenimente "Capete Infierbantate".
Vasile Ionescu despre evenimentele din 13 - 15 iunie 1990
Atunci aveam 33 de ani, o cautam cu lumanarea. In iunie 1990, in spate la Ministerul de Interne, am avut sansa de a avea langa mine un "rocker" (generatia mea considera rocker pe cineva cu parul strans, imbracat in verde, in ceva de doc). Cand au venit tancurile acolo, in spate, m-am urcat si eu pe un tanc si mi-am spus: "Ok, Revolutia din Decembrie n-a reusit, de data asta o sa fiu unul dintre actorii principali". Si am vazut un pusti cum a aruncat cu un cocktail Molotov, apoi am vazut cum un plutonier a indreptat arma catre mine. Toti cei de pe tanc au sarit. Baiatul din fata mea, rockerul, a sarit si a primit gloantele. A cazut si am vazut sange tansnind. E unul dintre cei patru morti recunoscuti oficial. Mi-as fi dorit dintotdeauna sa stiu cum il chema pe omul acela, caci, pana una alta, traiesc datorita lui. Ce mi-a ramas in minte e ca ne-am asezat la un moment dat pe niste scari. Toata viata o sa-mi amintesc de un caine care tremura de spaima. Se temea mai tare decat noi. Mi s-a facut mila de el. La Politia Capitalei, dadusera foc la toate masinile. Imi amintesc un batran care avea o criza de nervi, pentru ca stia ca urma automobilul lui. Si statea langa masina, nu cumva sa ii dea foc si masinii lui. La Biroul de Informatii, brusc o lanterna in ochi: "Mainile sus!" Era
