- Cultural - nr. 750 / 28 Martie, 2011 "Un sir neintrerupt de martiri” - Panule - ii zice Eminescu prealinistitului memorialist al Junimii -, tu stii ca-n lumea asta nu este nimic mai interesant decat istoria poporului nostru, trecutul lui, tot-tot este un sir neintrerupt de martiri… Si pentru toti acesti Pani, vom zice impreuna cu poetul, istoria unui popor o face acest sir neintrerupt de martiri, de crucificati pe ideea ascunsa si vicleana a istoriei. Sunt "epoci de tranzitiune”, in care constiinta se sfasie, indivizi si grupuri sociale se alieneaza. Ba chiar, popoare. Aceasta se intampla, indeosebi, in epocile postrevolutionare, ale revolutiilor esuate. Individualul, in care straluceste o clipa universalul, este tradat, ajunge "o podoaba a veacurilor”, cum zice poetul despre martirul Gr. Ghica Voievod, o imagine plastica revelatoare pentru constiinta nefericita, pentru "jertfa necurmata”. Metaforic spus si nu tocmai, se stie ca "jertfa necurmata” s-a fost solicitata de Absolut "celui ales”, incepand de la facerea cortului (a templului) celor multi si sfarsind cu a "cortului” propriu, pe muntele Moira sau pe muntele Capatanii. S-a fost solicitata de Absolut, de Tatal Fiului Sau, pentru a se salva nu numai un popor, ci toate semintiile, pentru a depasi conditia de "rob” pentru cea de "prieten”, deschisa infinitului si spiritului. Eminescu este cutremurat, vazand istoria noastra ca o "jertfa necurmata”. Si i-a fost dat poporului nostru ca tocmai prin "jertfa” acestui poet, sa se lumineze aceasta tragica si nefericita conditie de jertfa, acest sir de martiri. I-a fost dat lui sa cutreiere in lung si-n lat, in lat si-n curmezis, de la Nistru la Tisa, si de la Tisa la Istru, intreg tinutul romanesc; urmele sale s-au asezat peste ale inaintasilor sai intru suferinta; primele creatii le trimite din Blaj la Familia (totul simbolic si reprezentativ); primele articole, publ