Telegramele Wikileaks referitoare la Romania si personajele ei pitoresti reprezinta o oglinda pentru realitatea care ne inconjoara. Ele exprima fidel fiecare parte a ceea ce stim ca alcatuieste lumea politica romaneasca.
Cei care vor sa vada dovezi irefutabile impotriva Opozitiei si reprezentantilor acesteia gasesc destul in Top 300 moguli publicat prin intermediul portalului Wikileaks. Cei care vor sa gaseasca marturii pentru stilul dur, neortodox, dincolo de principiile democratiei, al presedintelui Traian Basescu au o buna ocazie sa citeze declaratii in acest sens.
Cei care au rabdarea sa parcurga mare parte din documentele facute publice de Wikileaks si in spatiul romanesc, realizate de catre ambasada americana intru informarea Washingtonului, vor descoperi o lume asa cum si-au imaginat-o pana acum.
Clevetitoare, falsa, plina de ipocrizii si mediocritati, mizerabila si corupta, cu politicieni care sunt in stare sa faca orice pentru a-si implini scopurile si cu ziaristi compromisi, care reprezinta mai degraba unelte informationale in mainile politicienilor decat cine stie ce oaze de independenta care sa vegheze la respectarea democratiei, imaginea politicii romanesti este una pe masura tarii - second hand.
Pentru cine are puterea sa se detaseze si sa analizeze obiectiv aceste concluzii ale oficialilor americani despre Romania si lumea politica autohtona, este interesant de studiat reactia diferitelor tabere si grupuri de interese. Atunci cand reprezentantii unei tabere vor sa se apere sustin ca acuzatiile impotriva lor reprezinta simple barfe si clevetiri diseminate de persoane neimportante, fara credibilitate sau compromise deja in spatiu public.
Cand aceleasi persoane vor sa atace tabara opusa se folosesc de informatiile acuzatoare ca adevaruri absolute si de nezdruncinat, emise de cele mai respectabile
