Î. În prezent, lucrez într-un birou în care se află doar femei, eu fiind singurul bărbat. De multe ori, mă confrunt cu discuţii care, personal, cred că nu-şi au rostul, mai ales în condiţiile în care mă găsesc şi eu printre ele. Spre exemplu, ori discută probleme personale, ori comentează alte colege din alte departamente. Cum credeţi că aş putea să abordez o situaţie de genul acesta? Nu mă pot muta din birou şi nici nu pot părăsi calculatorul?

R. De multe ori în viaţă, sunt situaţii în care ne deranjează comportamentele unora din jurul nostru. În primul rând, trebuie să ne punem întrebarea: „Cât de tare îmi afectează viaţa acel comportament?". Dacă este un eveniment minor şi „nu pică cerul" din cauza lui, atunci merită o abordare de genul: „nu mă interesează, nu-mi mai bat capul cu el" sau alocăm minimum de efort pentru rezolvarea lui. În schimb, dacă este o situaţie care în cazul în care nu se rezolvă, performanţa noastră are de suferit, atunci va fi nevoie să avem o altă abordare.

În cazul descris de dumneavoastră, nu-mi dau seama care este intensitatea la care vă afectează situaţia. Privind din exterior, v-aş recomanda să abordaţi problema într-un mod constructiv. A fugi din colectiv cu calculatorul sub braţ mi se pare extrem, aşa cum nici a le certa zilnic pentru ceea ce fac nu cred că poate avea reuşită. Constructiv ar însemna să exprimaţi ce vă deranjează şi cum vă afectează comportamentul lor şi cu atitudinea în minte „nu vreau să le pun la zid, ci doresc să rezolv o problemă".

A exprima ce vă deranjează fără a le judeca sau a le certa nu este tocmai uşor. Dacă aş fi în locul dumneavoastră, aş spune ceva de genul: „Dragi colege, doresc să vă spun că este o situaţie în echipa noastră care îmi este inconfortabilă şi mă deranjează destul de tare încât să o discut cu voi: momentele în care se discută despre alţii sau probleme personale îmi cre