Desi are legitimitatea conferita de rezolutia ONU, credibilitatea si legalitatea interventiei occidentale in Libia incepe sa fie contestata de tot mai multe voci. In conditiile in care "Primavara Araba" nu se limiteaza la Libia, ci matura mai multe tari din Nordul Africii si Orientul Mijlociu, tot mai multi se intreaba de ce Vestul a intervenit militar in Libia, insa priveste fara reactie cum in alte state regimurile dictatoriale omoara protestatarii.
Unul dintre motivele care au stat la baza deciziei de impunere a zonei de excludere aeriana in Libia a fost teama ca, daca liderul de la Tripoli, Moammar Gaddafi, reuseste sa zdrobeasca revolta populara si ramane la putere, ar trimite un mesaj puternic altor dictatori arabi. Mai multi tirani ar descoperi astfel ca, daca folosesc suficienta putere militara, vor reusi sa ramana la putere.
Culmea este, spun observatorii revoltelor din lumea araba, ca tocmai dupa ce Vestul si-a trimis in zona avioanele si vasele de lupta, dupa rezolutia ONU, regimurile confruntate cu proteste prodemocratie s-au simtit suficient de amenintate pentru a reprima miscarile democratice.
In Yemen, 52 de protestatari au fost impuscati de lunetisti ai guvernului lui Ali Abdullah Saleh, un presedinte sustinut si inarmat de SUA. Presedintele Obama a "condamnat puternic" atacurile si i-a cerut lui Saleh sa "le permita demonstrantilor sa manifesteze pasnic". Nu s-a vorbit despre nicio inghetare a conturilor sau a calatoriilor in strainatate, nicio diminuare a ajutorului militar si umanitar american ce intra in Yemen in numele luptei impotriva terorismului.
Bahrainul, alta tara zguduita de ample revolte populare la adresa Guvernului, nu a primit decat o mustrare verbala din partea SUA, care au stationata aici Flota a cincea. Nici macar cand 1.500 de soldati straini au intrat in Bahrain pentru a inabusi in sa
