Într-un salon impunător, decorat în stilul art nouveau, chelnerii restaurantului Comme chez soi, dintr-un cartier scump din Bruxelles, servesc într-un mod foarte dedicat celebrele meniuri care au un preţ de pornire de la 160 de euro, iar un vin bine ales poate costa chiar şi 2.000 de euro. În localul exclusivist iau cina doi britanici şi un german. Domnii din Londra afirmă că sunt lobbyişti (în fapt, erau jurnalişti de investigaţie de la Sunday Times) trimişi în misiune de către un investitor chinez. A treia persoană de la masă, Fritz Harald Wenig, este unul dintre cei mai influenţi funcţionari germani din cadrul Comisiei Europene, activând în Direcţia Generală pentru Comerţ, secţia pentru Trade Defence (organ responsabil pentru protejarea comerţului european de importuri la preţ de dumping).

Wenig şi echipa sa, formată din aproximativ 170 de funcţionari, acţionau în special asupra produselor chinezeşti care doreau să intre pe piaţa europeană. Cei doi britanici susţineau că lucrează pentru un om de afaceri chinez din Hong Kong, Zhou Li Ping, şi doreau informaţii concrete în ceea ce priveşte activitatea antidumping a lui Wenig şi a colegilor săi. Din relatările jurnaliştilor sub acoperire de la Sunday Times, Wenig ar fi divulgat foarte multe informaţii cu privire la strategiile şi hotărârile luate în cadrul organizaţiei conduse de acesta. „Lobbyiştii“ i-ar fi oferit funcţionarului un salariu anual de 600.000 de euro dacă ar lucra pentru domnul Ping sau o recompensă de 100.000 de euro pentru informaţiile pe care avea să le procure pentru acesta. Potrivit Sunday Times, Wenig ar fi refuzat oferta pe motiv că urma să iasă la pensie, iar orice colaborare ar fi fost posibilă doar după aceea, dându-le însă asigurări că ar avea destui „oameni“ în interior pe care i-ar putea contacta. Situaţie confirmată şi de europarlamentarul britanic Syed Kamall (membru al Comisie