Valul depeselor politice care a lovit limanul romanesc contine, printre multe nume, si pe cel al presedintelui Senatului, Mircea Geoana. Pozele facute de catre oficialitati americane si britanice, chiar neretusate, nu aduc culori surprinzatoare profilului sau.
Doar imbina situatii reale, "clasificate", cu trasaturi remarcate si de romanii fara studii aprofundate in sociologie, psihologie sau estetica.
Aflam, dintr-o telegrama din 2009, ca domnul Geoana, la acea data candidat la presedintie, este "o persoana indecisa, ranchiunoasa si lipsita de loialitate".
Daca indecizia se refera la alternanta vizitelor facute principalilor doi poli de putere mondiala - Washington si Moscova - termenul poate fi acceptat. Este in practica multor personalitati ale statelor neinsemnate sa bata la inaltele porti pentru a solicita opinii, sustinere, ingaduinta, numire. Si asta nu de ieri de azi.
Ranchiuna provine din ambitia excesiva din a-si elimina rivalii interni. Mai degraba, renegatul pesedist poate fi inscris in clasa oamenilor cu dorinta nemasurata de renume. De aici survine tendinta de a fi perceput de catre reprezentantii Statelor Unite drept "number one in Romania", pe vremea cand isi disputa cu Traian Basescu sceptrul de presedinte.
Loialitatea este o rara avis pe la noi, indiferent de domeniu. Rezulta ca americanii puteau folosi cuvantul la intamplare. Aceste note vazute ca definitorii i-au convins pe cei de peste ocean sa afirme ca, de fapt, cel care reprezenta Romania in SUA pe vremea lui Emil Constantinescu este "un hibrid neplauzibil intre mecanica de tip american si flexibilitatea morala romaneasca". De observat eufemismul utilizat de yankei in cazul moralei de tip dambovitean.
La randul lor, supusii reginei Albionului ii aplica lui Geoana o eticheta pe reverul fracului de fost sef al diplomatiei. Ac