Marți (29 Martie) a apărut o ştire ale cărei consecinţe în termeni de reacţii mediatice vor da o măsură a stării morale din spaţiul public românesc. Guvernul a aprobat o măsură prin care sute de cupluri din România vor putea folosi gratuit metoda fertilizării in-vitro. Ştirea a fost anunţată cu un uşor sentiment de bucurie la o televiziune comercială. Relatările din ziare sunt neutre. Unde este, de fapt, problema?

Pe scurt, metoda in vitro presupune fertilizarea, în condiții de laborator, a mai multe ovule (de obicei produse prin suprastimulare hormonală) de către celule reproducătoare masculine. Vor rezulta astfel mai mulţi embrioni din care câțiva, (cei “de calitate”) vor fi introduşi în uter, iar ceilalți vor fi sau congelaţi, sau distruşi. Ca rezultat al introducerii embrionilor în uter, este posibil ca mai multe sarcini să se producă, acest fapt aducând o serie de alte riscuri: avort spontan, naştere prematură, creşterea mortalităţii infantile, probleme de sănătate severe pentru nou-născuţi. Cu alte cuvinte, problema fertilizării in vitro este una morală.

Biserica Catolică interzice fără echivoc această metodă, considerând că aici se întâlnesc mai multe tipuri de încălcări grave ale demnităţii umane: în primul rând, disocierea actului procreativ de cel al uniunii intime conjugale: pe de o parte, destinul naşterii unei fiinţe umane este plasat în stăpânirea unui proces tehnologic; pe de altă parte, actul sexual prin care cei doi parteneri se dăruiesc unul celuilalt într-o comuniune de iubire pierde dimensiunea deschiderii către o nouă viaţă, eliberându-l de responsabilitate şi transformându-l într-un act egoist.

În al doilea rând, ideea că anumiţi embrioni vor fi distruşi, iar alţii vor fi congelaţi pentru diferite scopuri (dacă nu vor fi distruși, aceștia vor fi folosiți pentru experimente sau pentru repetarea procedurii) presupune o crimă şi