Tema serioasa si grea din telegramele "tabloid" publicate de HotNews.ro si de alte site-uri este relatia Romaniei, prinsa in clestele Rusia - UE, cu Statele Unite. In cei trei-patru ani acoperiti de telegramele publicate vedem un Traian Basescu evident apreciat de Washington pentru loialitatea sa si mai constatam ca prietenia romano-americana costa. Merita pretul platit? Aveam de ales intre variante mai bune? Mai aflam din telegrame ca al doilea si al treilea om in stat, Tariceanu si Geoana, executau clasicul joc la doua capete sau la mai multe. In situatia Romaniei - o tara cam prost plasata pe harta - de ce n-am apela totusi la traditionala duplicitate sa iesim din impas?
Pentru inceput, cateva clarificari. Mai multi comentatori marturisesc ca se simt prost, lecturand telegramele WikiLeaks, din cauza complexului de vasali manifestat in timpul vizitelor la Ambasada SUA de oficialii romani. Acesti critici recurg la locurile comune din imaginarul politic romanesc, personajele din telegrame fiind comparate cu slugile umile de pe vremea fanariotilor. Tabloul infatisat prezinta America, alt cliseu plictisitor, drept noua Inalta Poarta iar pe oficialii romani, umilele lor slugi.
O alta categorie de comentatori - nationalistii ingusti si ultrapopulistii - se infurie ca politicienilor le-a disparut demnitatea si patriotismul, ca pieptul tricolor bombat se dezumfla la portile ambasadei Statelor Unite. Altii, indecisi si dezaxati ideologic, bat campii gratios despre superioritatea culturii ruse in fata celei americane, ca si cum despre asta discutam noi astazi.
Nu e clar ce motive de batosenie planetara avem noi, ca tara, nici ce ne tine vertical cu bicepsii incordati. Dar si aceasta este, daca vreti, tot o expresie a dublului discurs specific romanesc: ne umflam in pene, dar ne dispretuim primii; cersim atentia celor mari, dar tipam ca din
