A doua generaţie a lui C-Max vine să întărească poziţia Ford în segmentul maşinilor de familie. Aceasta se prezintă acum cu o ţinută de drum îmbunătăţită, motoare mai economice şi un habitaclu mai spaţios.
Noul C-Max, ca şi S-Max în 2006, a venit să schimbe şi mai mult percepţia MPV-urilor. Privite ca nişte "crossovere" între SUV-uri şi breakuri, pe piaţa locală monovolumele nu au fost la fel de apreciate ca în Vest. Dacă acolo se pune accent în primul rând pe utilitatea unei maşini, la noi în continuare contează într-un procent mare şi designul.
La capitolul imagine C-Max preia o serie de elemente de design prezente atât pe noul Focus, cât şi la Mondeo facelift, care pun accentul pe dinamismul maşinii.
Din interior pare mult mai mare decât Focus, cu toate că dimensiunile acestea nu-l "trădează" decât în privinţa înălţimii, ceea ce anulează orice senzaţie de claustrofobie.
Calitatea materialelor este similară cu cea întâlnită şi la celelalte modele Ford. Are un grad ridicat de ergonomie şi materiale de o calitate peste medie şi plăcute la atingere. Un punct forte sunt scaunele care oferă un bun suport lateral şi confort chiar şi atunci când se parcurg distanţe de mai multe sute de kilometri.
Noul C-Max poate fi condus fără probleme într-o manieră sportivă fără ca motorul diesel de 1,6 litri 115 CP să înregistreze un consum peste media anunţată de constructor.
În acest caz, de-a lungul testului de aproape 900 km, consumul nu a depăşit nivelul de 7 litri/100 km decât atunci când s-a rulat ceva mai dinamic. La un condus economic, consumul a scăzut chiar şi sub 5 litri/100 km. Tot în ceea ce priveşte condusul am apreciat timoneria precisă a cutiei de viteze cu şase trepte, dar şi cuplul motor disponibil încă de la turaţii joase, ceea ce ne-a făcut să credem că avem sub capotă un motor de cel puţin 130 CP şi nu
