Criza din Libia este una din rarele ocazii in care europenii se pot lauda, credibil, ca fac mai multe decat americanii. Este una din rarele ocazii in care Europa isi poate arata "muschii" militari - cu toate acestea, sefa diplomatiei europene, baroneasa Catherine Aston, este absenta de la intalnirea cu istoria.
Catherine Ashton a ratat cea mai buna sansa de a capta atentia intregii lumi, cu atat mai mult cu cat detine o functie creata exact pentru ca Uniunea Europana sa se afirme pe plan international in momente de criza, scrie Foreign Policy.
Structurile de politica externa ale blocului european au fost ca si inexistente, in vreme ce conducerea a fost preluata nu de Bruxelles, ci de Paris si Londra.
E adevarat ca Uniunea Europeana nu a avut o parere unificata asupra acestei probleme: din 27 de state membre, Franta si Marea Britanie au insistat pentru interventie militara, Germania a refuzat sa le sprijine motiunea la Consiliul de Securitate NATO si si-a retras navele din blocada din Marea Mediterana, Italia a cerut precautie din cauza multiplelor interese pe care le are in fosta sa colonie, iar Polonia a insistat pe neamestecul in treburile interne ale Libiei.
Cu toate ca Ashton a emis comunicate de presa pe aceasta tema si s-a deplasat in Egipt si Africa de Nord, nu a parut nici un moment un jucator important.
A trecut, totusi, un an si jumatate de la Tratatul de la Lisabona, care a atribuit resurse importante nou-creatului serviciu de actiune externa. Desi Uniunea Europeana nu are capacitati militare proprii, multi europeni au sperat ca puterea financiara si prestigiul international al Uniunii se vor organiza, intr-un final, pentru a urmari consecvent interesele celor 27 de state membre.
Este adevarat ca Ashton nu si-a dorit aceasta pozitie si nici nu era pregatita pentru jocul pe arena intern