În 1980, la Havana se petrecea un fapt cu adevărat neobişnuit şi care a ţinut nu puţină vreme prima pagină a ziarelor din întreaga Americă Latină, trecând chiar şi dincolo de graniţele acestui continent: un tânăr diplomat, ambsadorul Republicii Peru în Cuba, lua decizia temerară - pe care unii n-au ezitat s-o catalogheze chiar drept sinucigaşă (măcar în ceea ce priveşte cariera sa, dacă nu cumva şi într-un sens ceva mai concret! ) - de a deschide porţile ambasadei peruane pentru cubanezii care doreau să plece din micul imperiu comunist al lui Fidel Castro şi să trăiască în lumea liberă.
Iar diplomatul aflat, pe atunci, la postul de la Havana a reuşit, spre surprinderea multora, nu doar să gestioneze exemplar situaţia în faţa căreia a fost pus, ci şi să depăşească acest moment fără a jindui la iluzoria glorie a vreunei celebrităţi pe care, în fond, nici nu şi-o dorise, iar ulterior să-şi continue cariera în alte ţări.
Pare o poveste desprinsă din romanele vreunui scriitor latino-american al ultimelor decenii? Dacă este aşa, de vină e doar amănuntul că protagonistul întâmplării menţionate este un peruan care a întrevăzut în deschiderea spre democraţie a ţării sale, la începutul anilor '80, momentul favorabil pentru impulsionarea idealurilor de libertate ale celor care trăiau încă sub regimuri totalitare.
Se numeşte Ernesto Pinto Bazurco Rittler, actualmente este ambasadorul Republicii Peru în România şi vorbeşte extrem de rar despre toate aceste evenimente care i-au marcat existenţa. Sau, atunci când o face, alege calea discursului literar, nu a celui politic. Aşa se întâmplă şi în recentul său roman, intitulat "Encuentro en el Paraiso", scris în limba spaniolă, dar care va vedea lumina tiparului pentru prima dată în limba română (în curând, la Editura Humanitas).
Iar discursul autorului, literar fiind, reprezintă, deopotrivă, punctul unde apel