Lars Kepler, "Sub hipnoza", traducere si note de Elena Maria Morogan, Editura "Trei" (tel. 021/300.60.90), 660 pag.
Autoamagirea ca literatura romana e ignorata de editorii occidentali fiindca e scrisa intr-o limba de circulatie restransa nu prea mai tine. O contrazice si succesul planetar din ultimele decenii al "valului nordic" de autori ce scriu in limbi cu mult mai putini vorbitori decat a noastra - islandeza, finlandeza, daneza, norvegiana si suedeza - si care au reusit sa-si impuna numele mai usor sau mai greu de pronuntat in topurile de librarie de peste tot. Daca pana spre sfarsitul secolului XX erau celebri in lume doar cativa scriitori scandinavi, precum danezii Hans Christian Andersen, Soren Kierkegaard si Karen Blixen, suedezii Selma Lagerlf (Nobel 1909) si August Strindberg, norvegienii Henrik Ibsen, Knut Hamsun (Nobel 1920) si Sigrid Undset (Nobel 1928), finlandezul Alexis Kivi si islandezul Halldor Laxness (Nobel 1955) - acum asistam la un adevarat fenomen de stele literare ale Nordului, iradiind spre toate punctele cardinale. Dovada si faptul ca unul din importantele Targuri anuale de Carte, cel de la Paris, incheiat saptamana trecuta, a avut anul acesta ca invitata de onoare literatura din spatiul septentrional. Popularitatea ei azi cred ca se datoreaza si faptului ca, satul de experimente cu tehnici narative, de sofisticari stilistice, publicul s-a intors la povestea coerenta. Iar nordicii au in gena talent de povestitori. Acolo, in tinuturile reci, au fost inventate inca din secolul al XIII-lea lungile saga si au circulat povesti si balade fascinante - traditie mostenita din lungile nopti de iarna si izolare, cand se traia compensator prin fabulatie. Povestasi innascuti, cu o identitate comuna data de conditiile geografice si de civilizatie, scriitorii din Nordul european au cu ce sa-i atraga si surprinda azi pe strainii dispusi sa idea
