Pe ultima suta de metri, Emil Boc este dispus sa se sacrifice. Asta daca dam crezare zvonurilor care-l dau ca si plecat in pribegie de la Palatul Victoria. Sacrificiul suprem al domnului prim-ministru va consta intr-o noua procedura de asumare a raspunderii guvernamentale pe un act legislativ.
Nu stim daca Emil Boc are in minte intelesul lexical, etimologic si contextual al cuvantului "asumare". La cate asumari are la activ fostul primar de Cluj, am putea sa-l incadram in manualele de istorie la capitolul "Oamenii care au schimbat in rau statul de drept". El este dispus sa preia toate pacatele Parlamentului asupra sa, intr-o noua tentativa de incalcare grosolana a legii fundamentale din Romania, Constitutia tarii.
Greu de crezut ca dansul constientizeaza rolul pe care il presupune sarcina unei asumari guvernamentale, din moment ce uita ca dreptul constitutional este materia pe care candva o preda la facultate. Niciodata nu a ezitat ca conteste deciziile Curtii Constitutionale, invocand saracia bugetara. De parca saracia neamului ar fi cauzata de contribuabilii ale caror drepturi sunt incalcate si care nu au alta cale de atac asupra abuzurilor statului decat apeland la justitie.
Emil Boc se grabeste sa invalideze zeci de mii de decizii ale instantelor din Romania privitoare la aplicarea si incalcarea legii care dadea dreptul profesorilor la salarii crescute cu 33 la suta. N-am auzit pana acum ca vreun Executiv din Romania postrevolutionara sa se fi erijat in rol de instanta judecatoreasca. In tonul acestei intentii, Emil Boc ar trebui sa ramana singurul legiuitor, executor, judecator al tarii.
Suntem pe cale sa asistam la cea mai mare anomalie a democratiei romanesti. Un stat de drept care devine, de fapt, o adunatura de triburi unde deciziile le ia capatenia (vezi cum se dau drumul la dosarele PSD, conform cablogramelor