România a trăit ieri unul dintre marile şocuri ale istoriei sale contemporane: ciocnirea dintre gândirea comunistă şi realitatea capitalistă.
Scena impactului a constituit-o fotbalul, mai exact drepturile de televizare pentru Liga I, dar implicaţiile sunt mult mai profunde. Umilinţa suferită ieri de industria fotbalului poate fi o lecţie pentru toţi cei care, la 21 de ani de la căderea Tabloului, încă mai trăiesc într-un comunism rezidual bine camuflat.
Ieri, comunismul din structura genetică a lui Dumitru Dragomir a erupt precum lava unui vulcan, spulberând spoiala de capitalism de la suprafaţă. Preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal a jucat un poker iraţional, cerând televiziunilor sume colosale pentru o marfă discutabilă: meciurile din Liga I. Iar televiziunile, care evoluează într-un mediu extrem de concurenţial, au spus: nu, mulţumim!
Dragomir n-a înţeles că, într-o economie de piaţă, lucrurile nu merg doar în sus, ci o mai iau şi în jos. În urmă cu trei ani, şeful Ligii era considerat un maestru la ruleta licitaţiilor, obţinând de la televiziuni o sumă de aproape trei ori mai mare decât preţul de pornire. A fost clipa de glorie a lui Dragomir. La adăpostul acelor bani, care au fost mană cerească pentru cluburile mai mici, dibaciul conducător a călărit Liga fără emoţii timp de trei ani.
Între timp, piaţa a intrat în criză, totul s-a dus în jos, doar Cupola Fotbalului a continuat să-şi crească pretenţiile. În plină criză, Fotbalul a rulat pe contrasens! Şi a luat-o în bot: din cele nouă pachete scoase ieri la vânzare, s-au adjudecat doar trei. Suma obţinută: 36,6 milioane de euro plus TVA (45,2 milioane de euro în total) pentru următorii trei ani, ceea ce înseamnă 12,2 milioane de euro net pe an. Asta înseamnă mai puţin de jumătate din suma obţinută în 2008. Sigur că mai există la vânzare şase pachete, adică şase meciuri pe et
