Muzeul care adăposteşte casa lui Avram Iancu, numită "Casa Iancului", a fost construit în jurul anului 1800 de părinţii lui, pe nume Alexandru Iancu şi Maria Iancu. Părinţii hotărăsc să i-o dea zestre celui mai mic copil din familia Iancu, respectiv lui Avram Iancu. Casa este o construcţie specifică moţilor cu acoperişul foarte înalt, ţuguiat, ca să nu stea ploaia şi zăpada şi să reziste mai mult şindrila. Casa a fost una dintre cele mai mari sau poate cea mai mare din zonă, dovadă fiind că părinţii au fost foarte înstăriţi, numărând două camere comparativ cu celelalte case care aveau doar o singură cameră.
Acoperitul în şindrilă, şi nu în paie sau cetină de brad, camerele mari şi spaţioase podite, nu lăsate în lut, este încă o dovadă că părinţii au fost înstăriţi. Una din cele două camere se numea "casa bună", "casa mare", "casa dinainte", cameră unde şi familia Iancu îşi primea oaspeţii sau petrecea în zi de sărbătoare, iar cealaltă era numită "tindă" (bucătăria din zilele noastre). În anul 1924, la împlinirea a 100 de ani de la naşterea Marelui Erou, s-au construit anexele, ideea fiind a marii asociaţii "Astra" din Sibiu cu scopul de a forma un muzeu în care să fie adăpostite documentele existente privind toată revoluţia de la 1848, cât şi parte din etnografie, iar în cealaltă parte a casei (construcţia fiind sub formă de careu) să existe o biserică şi şcoală considerate focare de cultură. Până în 1972, anexele casei au servit ca săli de clasă pentru şcoala primară din satul Inceşti. În 1972, la centenarul morţii lui Avram Iancu, muzeul s-a reorganizat, realizându-se într-o anexă expoziţii de istorie şi etnografie. Sunt expuse fotografii, documente de familie, obiecte personale, tunul, săbiile şi fluierul lui Iancu, arme, drapele. În expoziţia de istorie se păstrează certificatele sale şcolare de la Gimnaziul crăiesc din Zlatna, protocolul crăiesc în
