Ne place sa bravam si sa-i condamnam pe oamenii care stau la cozi interminabile, calcandu-se in picioare pentru doi litri de ulei in plus sau un kilogram de zahar la promotie. Ii numim pomanagii sau vanatori de promotii. Realitatea-i alta. Si e dura.

Privind obiectiv catre targetul vizat de acesti retaileri, numiti occidental discounteri, majoritatea cumparatorilor sunt pensionari, someri sau femei casnice.

De fapt, acesta este publicul vizat de acest tip de magazine, asa-numite "de reduceri". Supermarketuri de proximitate, aproape de cartierele de blocuri, foarte accesibile locatarilor din zona. Specificul lor este oferta de produse limitata, un pret mic, rulaj mare de marfa, produse de slaba calitate, de obicei importate.

Oamenii saraci, care de-abia au ce pune pe masa, nu pun mare pret pe raportul calitate-pret, pentru ei fiind mult mai important costul mic al unui produs, indiferent ca vorbim de salam, parizer sau ulei.

Discounterii au gasit o nisa pe care o speculeaza agresiv: oamenii din ce in ce mai secatuiti de resurse financiare, care cauta alternative la comertul de tip hypermarket sau supermarket traditional. Nisa este intr-o continua dezvoltare.

Cu cat saracia este mai mare intr-o tara, cu atat aceste magazine de tip discount prolifereaza si se extind cu repeziciune intr-un ritm agresiv. Putem deduce ca Romania a devenit favorita discounterilor, datorita tipului de public, a carui marime se largeste pe zi ce trece. Banii putini, instinctul de supravietuire, burta goala, te fac sa alergi de colo-colo, in cautarea celor mai mici preturi.

Televiziunile s-au obisnuit sa faca din aceste evenimente subiecte de cancan, multumindu-se sa mearga la fata locului, unde filmeaza bataliile pentru intaietate dintre cei care stau la coada. Pentru media televizuala nu conteaza prea mult substratul ace