„Clanurile nu trebuie să facă pacte de sânge cu politicienii, nici să se alieze cu armate întregi de partide. Este suficient un funcţionar, un tehnician, un angajat, o persoană oarecare dornică să-şi umfle salariul"
Luate în derâdere de unii, privite cu scârbă de alţii, gropile de gunoi tind să devină tot mai mult aurul murdar pe care Camorra italiană îşi clădeşte imperiul. Ceea ce însă au înţeles mafioţii, iar restul lumii se face că plouă sau nu vrea să priceapă este că afacerişti cu greutate sunt dispuşi să plătească sume însemnate pentru a-şi vedea deşeurile toxice dispărute ca prin minune. Totuşi, „elementele necesare pentru a face să funcţioneze întregul mecanism sunt funcţionarii şi angajaţii din sectorul public care nu controlează, nu verifică diversele operaţii sau care dau în gestiune carierele şi gropile de gunoi unor persoane care în mod evident sunt inserate în organizaţiile criminale", scrie documentaristul italian Roberto Saviano, autorul romanului „Gomorra - cealaltă mafie a Italiei".
El arăta în volumul respectiv că reprezentanţii Camorrei italiene ar fi în plină ascensiune economică pe pieţele ţărilor din Europa de Est, printre ele numărându-se şi România. Litoralul Mării Negre, mai exact. Acelaşi autor dezvăluie modalitatea concretă prin care, cu ajutorul deşeurilor şi al aşa-numitelor gropi de gunoi, mafioţii italieni îşi clădesc adevărate imperii prin aurul murdar al sumelor colosale scoase din deversările ilegale de deşeuri. După câte se pare, hăituite din patria-mamă, clanurile italiene au găsit refugiul în economiile mai mult decât primitoare ale altor ţări, cumpărând „pe bucăţi" - potrivit lui Saviano - România, alături de alte state din Europa de Est. Aici, la fel ca şi pe alte pieţe europene, s-ar părea că se urmăreşte subjugarea economiei locale prin mecanismul deversărilor de deşeuri.
Managerii, chimiştii - „rotiţele" si