WikiLeaks-ul românesc: apariție târzie? Tabloidizarea diplomației? Dezvăluiri neașteptate sau dezamăgire? Lipsă de substanță? Implicații? Aprecierile unui fost diplomat.

WikiLeaks-ul românesc: apariție târzie ? Publicarea telegramelor americane în România – relativ târzie având în vedere viteza informației și transparența enunțată de fondatori – în urma altor state, ar putea indica atât o ierarhie cu privire la zonele de interes stabilită de criticii politicii externe ale SUA, cât și limitele imaginii Bucureștiului în arena internațională. Până și în cazul WikiLeaks nu am găsit un loc în plutonul fruntaș. În fond, ce le putem reproșa în condițiile în care nu este singurul exemplu pentru un profil internațional care a rămas înghețat în rutină și nu a găsit încă măsura potrivită pentru vestimentația post-aderare? Mă întreb – nu fără amărăciune – câți comentatori internaționali sunt interesați de liderii români sau mecanismele politice din România, stat membru NATO și UE.

Tabloidizarea diplomației? Telegramele reflectă imaginea spectrului politic românesc, precum și preocuparea pentru nuanțe aparent nesemnificative. Aș menționa doar un exemplu: cunoașterea unor detalii, chiar picanterii din viața unui lider, ar putea fi utile după verificarea acestora – desigur pe lângă alte elemente de substanță – în redactarea cv-urilor necesare în pregătirea unei vizite sau întrevederi la nivel înalt pentru a aviza propriul lider cu privire la anumite subiecte sensibile care ar putea stânjeni omologul. În acest mod se poate evita abordarea unor subiecte sau estompa dorința de a te face „remarcat” prin glume simpatice care capătă o cu totul altă conotație în funcție de interlocutor sau momentul ales. Totodată, un cadou neadecvat poate copromite o vizită și crea asperități în relațiile bilaterale. Ocaziile pentru a gafa sunt inerente. Liderii – mai ales din cadrul acelea