Hipoglicemia reprezintă o scădere a concentraţiei glucozei din sânge, fiind mai periculoasă pe termen scurt decât hiperglicemia, deoarece glucoza reprezintă suportul energetic primar al creierului. Absenţa sa, la fel ca a oxigenului, are consecinţe dramatice, în condiţiile deficitului prelungit putând surveni decesul. Creierul este vulnerabil la hipoglicemie deoarece nu poate folosi alte surse de energie.
Organismul se apără contra hipoglicemiei prin mecanisme metabolice şi hormonale. Hrana zilnică asigură menţinerea glicemiei şi, implicit, nevoile energetice ale organismului. Când aportul caloric este mai mare ca necesarul, excesul este depozitat sub formă de grăsimi, proteine structurale şi glicogen. Inaniţia determină mobilizarea rezervelor din ficat, muşchi, ţesutul adipos şi rinichi.
Perioada de protecţie este de 8-10 ore (de aceea, după perioada de somn nocturn este benefică masa de dimineaţă), dar în condiţii de efort fizic intens, stres, sau boli severe, durata sa scade. Simptomele hipoglicemiei sunt transpiraţii, tremor, tahicardie, anxietate, foame, ameţeli, dureri de cap, tulburări de vedere şi chiar pierderea cunoştinţei. Aceste manifestări încep să apară la o glicemie de sub 45 mg% la persoanele nediabetice (glicemia matinală normală este între 80 şi 115 mg%). Există o hipoglicemie postprandială reactivă şi una de post.
Cea mai frecventă cauză a hipoglicemiei postprandiale este creşterea secreţiei de insulină de după masă, fapt des întâlnit la bolnavii operaţi la stomac, în intoleranţa la fructoză (la copii) şi la diabetici în faza timpurie a bolii. Hipoglicemia de post (numită şi matinală, sau "a jeun") apare la diabeticii trataţi în special cu insulină, ca urmare a excesului de alcool, sau consumul accidental de antidiabetice, la bolnavii cu hepatită cronică şi la cei cu unele dezechilibre hormonale.
Atenţie! Tratamentul iniţia
