De ce a ajuns viaţa mea să se reducă la scris mâzgăleli indescifrabile prin discoteca Boiler, doar ca să-mi ocup timpul şi mă prindă dimineaţa, sfârşit de săptămână după sfârşit de săptămână, cu scopul de a mâna pe vita de Teodor - care altfel nici nu-mi aparţine - dintr-un birt într-alt birt şi-ntr-alt fast-food şi înapoi pe uliţă, sperând că ajungem odată şi-odată acasă şi că adoarme, ca să-mi ofere un pic de linişte binemeritată şi de care am atâta nevoie?

Acesta este dibolul prăvălit într-o rână despre care vă voi spune, subiectul studiat îndeaproape deja de câteva luni. Turnaţi-vă-n pahare Jäger, căci o să am nevoie, iar până voi încheia se va fi terminat.

Teodor Negrea, lordul distrugerii de orice fel, în special de sine, se trage de prin părţile Băii Mari şi este cel mai recent concubin al vechii mele amice, Adela Sabou.

Adunat de pă stradă, spălat cu furtunul şi făcut din el om, a fost luat de bărbat (ca norocu', nu cu acte), de către nefericita fiinţă, într-un dramatic moment de întunecime a minţii.

Urmând această teribilă eroare, anul trecut, dintr-o altă greşeală, de data asta la registrul comerţului, pârâtului i s-a permis să-şi deschidă localul mai sus amintit, la fabrica de pensule. Începând de aici a venit declinul, care a târât după el lumea de râpă, cu tot cu mine şi oricine cunosc, care nu avem nici unul relaţii îndeajuns de serioase ca să concureze cu dezastrul de care este Teo singur capabil.

Dat fiind că ne asigură tuturor viaţa socială, se aşteaptă de la noi, evident, să îi asigurăm lui viaţa personală. De exemplu, dacă nu suntem la el în birt, până la ora exactă la cât îi trece lui mahmureala cam pe jumătate, începe să ne sune pe rând. Dacă nu răspundem (deoarece ştim că vine sfârşitul), desigur că totul se răsfrânge asupra bietei fete, pe care toţi o admirăm, nereuşind să cuprindem cu orizonturile noastre în