Foto: THINKSTOCK Toţi se întreabă dacă este nevoie să se admi-nistreze fluorul suplimentar şi de ce. Fluorul formează fluoropolita care, în comparaţie cu hidroxiopolita (în compoziţia căreia intră calciu), este mai rezistentă la acizi. Prin aceasta se şi explică de ce fluorul este benefic dinţilor.

La rândul său, fluorul participă la:

n) asimilarea fierului, de aceea uneori caria dentară şi anemiile de deficit de fier se întâlnesc;

n) asigură creşterea unghiilor şi a părului;

n) participă la metabolizarea calciului şi a fosforului;

n) determină eliminarea metalelor grele şi a radionuclizilor din organism;

n) participă în procesele de hemostază.

Ca sursă de bază, fluorul îl luăm din apă în proporţie de 60%-70%, iar restul din alimente. Cel mai bogat conţinut de fluor îl are peştele, cu precădere cel din ocean. De exemplu, în 100 g de scrumbie se găsesc 1,7 mg de fluor; ceaiul negru, la rândul său, conţine foarte mult fluor (o ceaşcă de ceai conţine în jur de 0,1-0,2 mg).

Doza zilnică de fluor într-un organism al unui om matur este de 2-3 mg. Deşi face parte din dieta noastră zilnică, fluorul este unul dintre cele mai toxice elemente chimice. El intră în compoziţia multor arme letale toxice şi este indispensabil în industria metalurgică chimică. Fără fluor nu s-ar putea realiza arma nucleară.

Excesul de fluor duce la apariţia fluorozei dentare cu discromii (formarea de pete albe sau/şi pete maronii închise), iar în cazuri speciale se ajunge la distrofii grave cu pierderi de smalţ.

Intoxicarea cronică cu fluor duce la dereglarea structurii aparatului locomotor (oase, articulaţii), eliminarea din organism a magneziului ce participă la asimilarea calciului, deformarea scheletului osos, exostoze osoase, dereglarea procesului metabolic al glucidelor şi al lipidelor ce afectează funcţia glandei tiroidale şi paratiroi