Croitoresele nu mai cos rochii, le cre­ează. O brutărie de fiţe din zo­na Dorobanţi anunţă noi creaţii de patiserie. Meseriaşii şi artizanii se cheamă toţi creatori. Muncito­rimea nu mai munceşte, creează. Creatori sunt şi taximetriştii, care nu te duc pe drumul cel mai scurt, fiindcă aglomeraţia şi starea stră­zi­­lor le permit să creeze trasee lungi şi întortocheate. Premierul nici el nu se lasă mai prejos decât cre­a­torii de chiloţi şi de sutiente: cre­­ează programe economice. Ro­­mânia are azi mai mulţi crea­tori de orice decât epoca Renaşterii.

Trotuarele din imediata ve­ci­nă­ta­te a blocului în care locuiesc su­portă surplusul de geniu al crea­to­rilor de şanţuri. Cei care tocmai au creat şi apoi au umplut cu pă­mânt un şanţ pentru cablu tv nu se mai ostenesc să-l şi asfalte­ze, întrucât sunt siliţi să pă­ră­seas­că repede locul de creatorii de şan­­ţuri de la compania de apă şi ca­­na­li­zare. La televiziune s-au în­­mul­ţit reclamele creatorilor de iaurturi şi hapuri care rezolvă con­s­tipaţia. Este un semn mai mult decât credibil că, în sfârşit, am ieşit din criză. Constipaţi sunt doar cetăţenii care mănâncă fără mă­sură sau pe săturatelea, iar asta se întâmplă numai în perioadele de prosperitate.

Pe Calea Moşilor şi în zona Pie­ţei Obor, numărul covrigăriilor s-a triplat. Creatorii de covrigi anunţă o diversificare a reţetelor care privesc în principal găurile. În România, boom-ul economic în­cepe cu revoluţia covrigului. Gu­ver­narea Năstase a cunoscut un mare avânt al plăcintăriilor. A fost un veritabil dezmăţ, în ce pri­veş­te creşterea nivelului de trai, în­trucât plăcinta n-are gaură aşa cum are covrigul. Preţul unei plă­cin­te nu poate fi ameliorat decât prin intervenţia la brânză şi la gre­u­ta­te. Deoarece nivelul general de trai nu îngăduia creşterea pre­ţu­lui, plăcinta s-a tot micşorat pâ­nă ce a devenit un produs de