Cine isi inchipuia ca dupa Revolutia din '89 vom scapa de strategii toxice, capabile sa conserve puterea, s-a inselat amarnic. Crescuti in mantaua bolsevica, diriguitorii postdecembristi n-au fost in stare sa invete altceva din trecut, iar pofta nemasurata de putere le-a intunecat mintile, calcand in picioare sperantele populare.
Deoarece stiinta si arta bunei guvernari nu starnisera pasiuni, au revenit la masuri coercitive, ipocrizie, festivism si triumfalism.
Conducatorul genial
Pentru ca uitam usor, merita reamintita propaganda cinica a societatii socialiste multilateral dezvoltate, cea mai umana dintre societati. Zi de zi, conducatorul iubit si mama Romaniei se voiau slaviti pentru maretele victorii si ctitorii, azi surse de fier vechi.
Cornul abundentei isi revarsase roadele peste romani, de la tonele de fonta pe cap de locuitor, la cele de grau si porumb. Poporul eroic radia de fericire, aveam carmaci intelept, si drept, si cinstit, si viteaz, dar nu puteam cumpara din magazin decat "adidasi" si "takimuri". Ajunseseram un popor vegetal.
Partidul se ingrijea de toate, inclusiv de sanatate, dar mortalitatea infantila speria lumea civilizata, ca apoi sa descoperim ca sute de mii de mame au fost sacrificate prin Decretul 770/1966. Nu voiau nicidecum sa indeplineasca planul de inmultire a septelului uman, caci geniul carpatin poftea sa imparateasca peste mari multimi, invidia mareata China.
Triumfalismul pe stil nou
Insa fanfaronada si triumfalismul n-au pierit odata cu regimul. La doar cateva luni, au renascut intr-o noua ipostaza: "Iliescu apare/Soarele rasare", iar oficinele mediatice, ca si cum n-ar fi murit 1.000 de tineri, au reluat ditirambii, odele si omagiile aduse ofranda FSN-ului si noului tatuc. Sustinuti pana si de ambasadele straine, dupa cum rezulta din cablogramele Wiki