„Inflaţia persistentă îşi are rădăcinile în dezechilibrele structurale nerezolvate. Ţara, deşi are una dintre cele mai mari suprafeţe agricole cultivate din UE, este un mare importator net de mâncare; intensitatea energetică este de şase ori mai mare decât media europeană; şi implementarea regulilor de concurenţă este slabă, ducând la preţuri mari pentru majoritatea bunurilor şi serviciilor. (...) Programarea bugetară multianuală este absolut necesară pentru a îmbunătăţi alocarea de resurse, în special pentru proiectele mari de infrastructură. (...) Pe partea de cheltuieli, costurile administrative trebuie reduse. Reforme structurale sunt necesare în sectoare sensibile precum energia şi agricultura, iar cercetarea-dezvoltarea trebuie promovată. (...) Bula speculativă de pe cursul de schimb trebuie spartă.”
Vi se par că sunt lucruri actuale? Citatul provine dintr-un articol intitulat „Direcţia încă lipseşte după aderarea la UE”, publicat de „Financial Times” pe 6 martie 2008 şi semnat de mine.
„Discuţia cea mai importantă este ce se poate şi ce nu se poate în materie de politică bugetară. (...) trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: un audit independent al cheltuielilor bugetare, urmat de o reducere severă a acestora; o schimbare a politicii fiscale; şi, pe termen mediu, o creştere a ratei de economisire. Dacă aceste conditii nu vor fi îndeplinite, nici nu vreau sa mă gândesc ce deficit bugetar vom înregistra începând cu 2008.” Citez iarăşi din clasici în viaţă, adică din subsemnatul, în articolul „Ce se poate şi ce nu se poate”, publicat în „Ziarul Financiar” pe 6 iulie 2007.
„Din criză se iese prin eliminarea risipei, prin investiţii în infrastructură pe baza programării bugetare multianuale, prin reformă fiscală care să nu fie neutră şi prin implementarea reformelor structurale” - scriam tot eu, în articolu
