Trauma creată de „depăşita" criză financiară a fost estompată în conştiinţa publică de revoluţiile arabe, de apocalipsa niponă şi de puzderia de alte evenimente "majore" şi "arzătoare." Dar unde ne sunt vinovaţii?
Dominoul prăbuşirii marilor bănci a fost stopat graţie astronomicelor sume de ajutor pompate de state din bugetul public alimentat de impozitele contribuabililor.
Tempi passati!- exclamă optimiştii
Bursa prosperă din nou, dobînzile cresc, şomajul scade, economia duduie, primele managerilor au atins din nou fabuloasele cote de dinainte de criză şi promit să se umfle şi mai mult, dacă afacerile vor merge la fel de bine ca acum.
Motive suficiente pentru băncile germane, ca la anuala lor sărbătoare de familie să-şi frece cu satisfacţie mîinile, să se bată reciproc pe umăr, fără a uita totuşi să ofteze demonstrativ sub povara unei invocate regularizări excesive, ripostînd astfel unor dojeni şi avertismente emise de cancelara Angela Merkel şi de preşedintele Germaniei, Christian Wulf, invitaţi la marele festin. Li s-a reproşat bancherilor că alcătuiesc o societate paralelă, i s-a recomandat bănoasei caste să se resocializeze.
Autismul universului financiar
Dar este foarte puţin probabil ca membrii ei să-şi plece urechea la spusele protocolare ale celor doi înalţi invitaţi. Sauca acei şefi, ale căror salarii anuale, evident extra-tarifare,ajung la cîteva milioane sau la ceva mai modesta sumă de vreo doar şase sute de mii de euro, să aibă mustrări de conştiinţă, aflînd că datoria publică a statului apasă pe umerii multor generaţii viitoare.Unele oraşe ale Germaniei şi Europei sunt falimentare,se închid terenuri de sport, piscine publice, biblioteci şi teatre,drumurile sunt pline de gropi,prăpastia dintre cei bogaţi şi cei săraci creşte văzînd cu ochii, alimentînd tensiuni sociale care nu vor întîrzia să izbucnească. Umbrela
