Supranumit „Eminescu din Ştefăneşti", a făcut din vers antidot pentru timiditate şi luptă să refacă punţile dintre oameni, înfiinţând în comuna natală „Clubul Burlacilor"

Vasile Popa este un personaj atipic în lumea satului. Locuitorii îi spune „Eminescu" din Ştefăneşti, iar bărbatul se bucură de cuvintele elogiase care curg cu toptanul la adresa lui. În viaţa de zi cu zi, Vasile este agent de pază la o societate de pe platforma chimică a Râmnicului, iar în afara orelor de program este poet. „Am început să scriu versuri din timiditate. Primele poezii le-am scris la 20 de ani şi de atunci scriu mereu". Fost lăcătuş mecanic la o unitate industrială bucureşteană, unde confecţiona stâlpi de înaltă tensiune, Vasile a luat primele lecţii de poezie cu nume mari din literatură. „În aula Universităţii Culturale din Bucureşti i-am cunoscut pe Zoe Dumitrescu Buşuleanga, Edgar Papu, Alexandru Piru, Alex Ştefănescu, Lucian Avramescu, Ana Blandiana, Nina Casian. De două ori pe sătămână, câte patru ore, pluteam în universul poeziei. Seratele literare în compania «greilor» au rămas de neuitat" , spune poetul.

A corespondat cu Nadia Comăneci

Vasile a publicat primele seturi de poezii în presa locală a vremii, dar şi în publicaţii bucureştene. „Eu care am fost şi am rămas un timid, am găsit o porţită de comunicare prin scris. Într-un ziar naţional de mare tiraj (Scânteia tineretului) am publicat invitaţia, către toţi tinerii din România, la dialog. Aşa se face că am deschis o «Cutie a Pandorei» şi lansând diverse teme, fie sociale, istorice, religioase am primit şi trimis sute de scrisori. Printre cei cu care am corespondat a fost şi cunoscuta gimnastă Nadia Comăneci, acum plecată peste ocean. În trei luni de zile am primit peste 750 de srisori. Câteva provocări erau de genul: Cine eşti fu femeie? Dincolo de nume, dincolo de trup, dincolo de penajul multic