Despărţirea mult prea timpurie a lui Cornel Agop, la doar 42 ani, de colegii săi din corul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski", din Constanţa, a fost, ieri, de-a dreptul sfâşietoare. De piatră să fi fost şi n-ai fi rezistat... Momente dramatice, la fel cum i-a fost şi decesul, sâmbătă, prin asfixiere mecanică, înecat cu o înghiţitură de mâncare şi încercuit de oameni care n-au ştiut să-l ajute să mai poată respira.

Primit cu onorurile orchestrei în foaierul teatrului, în jurul orei 13, cel care a fost aproape 20 de ani coristul acestei instituţii a fost înconjurat de foarte multe persoane care au dorit să-şi ia rămas bun. Toţi, dar absolut toţi, fără excepţie sunt încremeniţi de stupidul sfârşit de care a avut parte un om de o calitate greu de imaginat în aceste vremuri în care ne-am înrăit nefiresc. Daniela Vlădescu, directorul Teatrului „Oleg Danovski", l-a cunoscut pe Cornel Agop în urmă cu cinci ani, când a venit la conducerea instituţiei: „Este unul dintre puţinii oameni care nu a creat vreodată senzaţia că nu e mulţumit, că ceva nu-i place. N-a făcut parte dintre cei revoltaţi, care au avut pretenţii. Era aşa cum se spune că Dumnezeu îi ia totdeauna pe cei buni. Într-adevăr aici se adevereşte. Cornel era un om foarte bun, foarte politicos, foarte civilizat, educat. Mereu zâmbea, mereu te întâmpina cu un cuvânt bun şi încă nu-mi vine să cred că nu mai este. Niciodată n-a refuzat un rol sau ceva ce i-ar fi cerut instituţia, cum ar fi să meargă într-un turneu, într-o deplasare. Nu pot să cred că nu o să-l mai văd pe Cornel pe scenă". După cuvântul de ADIO al directorului instituţiei, colegii săi dragi au interpretat pentru ultima dată alături de Cornel Agop un fragment - „Mizerere" - din opera „Trubadurul", de Giuseppe Verdi. Moment cutremurător pentru toţi cei prezenţi. De curând, publicul îl văzuse pe scenă în „Văduva veselă", de Franz Leh