Saptamana trecuta, pe cand toata presa se pregatea sa anunte vestea demisiei lui Emil Boc, scriam ca nu cred deloc in varianta unei retrageri a premierului, cel putin nu inainte de conventia din mai. Si se pare ca nu m-am inselat.
In interviul de la Realitatea TV, premierul a anuntat ca nu intentioneaza sa plece de buna voie din Palatul Victoria pana in 2012, decat daca va fi trantit de o motiune de cenzura. Ceea ce desigur nu se va intampla cat timp pusculita bugetara va ramane larg deschisa pentru cumpararea sustinerii parlamentarilor si a baronilor.
Si cum Emil Boc si-a cumparat deja tot cu bani de la buget si sustinerea necesara pentru a ramane sef de partid, functie in care nimeni nu-l prea mai vrea altfel decat ca robinet al bugetului, putem spune ca partidul stat supravietuieste glorios turbulentelor de la inceputul acestui an cand se discuta foarte serios despre separarea functiilor de partid de cele guvernamentale.
Nu cred insa ca de aceasta data cramponarea lui Emil Boc de ambele functii contravine vointei presedintelui Traian Basescu. Nu cred ca presedintele mai vrea cu adevarat ca Emil Boc sa paraseasca Palatul Victoria sau, cel putin, nu in perioada urmatoare. Nu cred ca pozitionarea premierului adanceste falia dintre cei doi, ci, dimpotriva, cred ca echipa a fost refacuta dupa cateva trepidatii mai serioase, iar premierul independent ramane doar o amenintare buna de pus pe tapet cand pretentiile parlamentarilor depasesc un nivel acceptabil.
De ce? Pentru ca niciunul dintre cei doi nu are o varianta mai buna. Emil Boc stie ca nu e decat un cadavru politic si ca plecarea din functie nu poate fi decat spre cimitirul politicii.
La randul sau, Traian Basescu probabil ca si-ar dori acum un premier, eventual independent, curat si uscat care sa relanseze guvernarea perceputa ca a sa. Dar nu-l are si ch
