Dupa ce in 2009 si partial in 2010 creditul privat a inghetat, cu efecte brutale asupra PIB (-7.2 in 2009), sperantele celor ce asteptau cresterea economica pentru a rezolva orice problema, stateau in "deblocarea creditarii", ca in vremurile cand creditarea era comandata de la Guvern, scrie Mihai Marcu pe blogul sau.

Creditarea era pe cale sa-si revina natural, la rate normale de crestere, in conditii corecte de risc (cu exceptia programului Prima Casa), pentru clientii care aveau capacitate de rambursare. Totusi, interviul dlui Isarescu din ZF contureaza o recesiune in W.

Restrictionarea creditului pentru populatie

Personal, sunt perfect de acord cu restrictionarea creditului in valuta, mai ales pentru persoanele fizice care nu pot suporta variatiile reale ale cursului de schimb. Restrictionarea creditului in valuta pentru persoane fizice inseamna clar restrictionarea creditului ipotecar/imobiliar in euro, deoarece persoanele fizice nu au acces la altfel de credite in euro; creditele de consum in euro sunt la nivel nesemnificativ.

Daca creditele ipotecare in euro vor fi restrictionate (deci inclusiv Prima Casa?), atunci perspectivele pietei imobiliare sunt mai negre decat par, indiferent de manipularile din ziare si site-uri de specialitate, care vad oricand "o crestere a interesului".

In conditii de inflatie ridicata, nu vad cum ar fi posibil ca creditele in lei sa devina regula creditarii, avand in vedere ca o dobanda de 10% - 11% pe 30 de ani este de neconceput.

Restrictionarea creditului pentru firme

Reducerea creditelor in valuta pentru firme poate afecta direct firava recuperare economica din trimestrul I. Marjele la lei nu sunt mici (inclusiv din cauza inflatiei ridicate), iar ca o firma sa poata plati fara probleme dobanzi de 8 - 9 pp pentru overdrafturi, ar trebui sa aiba marje brute cel put