Nu de puţine ori privim cu invidie spre stadioanele sud - americane de 50-60 - 80.000 de locuri pline până la refuz de suporteri. Admirăm şi tânjim după atmosfera halucinantă de acolo, dar şi după spectacolul pe care îl oferă fotbalul în acele ţinuturi.

Ne-am dori ca şi pe arenele noastre să avem parte de aceleaşi trăiri, dar fotbalul românesc este mult prea departe de fotbalul spectacol din emisfera sudică. Cu ceva vreme în urmă, citeam cu un zâmbet în colţul gurii vestea că portarul echipei Sao Paulo, Rogerio Ceni, a marcat al 100-lea gol din carieră, la un meci disputat pe teren propriu cu Corinthians, în campionatul din Sao Paulo. Un european ar fi tentat să creadă, în primă fază, că o competiţie în care şi portarii dau goluri ar putea semăna mai degrabă cu o miuţă.

Dar când joci ca Sao Paulo, pe un stadion cu o capacitate de 120.000 de locuri, unde se vând doar 75.000 de bilete pentru securitatea spectatorilor, nu poate fi vorba decât de spectacol total. Iar portarul Rogerio Ceni, în vâstă de 38 de ani, este unul dintre artizanii fotbalului spectacol brazilian. În cariera sa, Ceni, campion mondial cu Brazilia în 2002, a transformat nu mai puţin de 44 de penaltiuri şi a marcat 56 de goluri din lovitură liberă. El a înscris de 47 de ori în campionatul Braziliei, de 31 de ori în campionatul din Sao Paulo, a marcat trei goluri la turneul de la Rio, două în Cupa Braziliei şi restul în alte competiţii naţionale şi internaţionale, între care unul şi la Campionatul Mondial al cluburilor. Involuntar, mi-a zburat gândul la fotbalul românesc, unde de multe ori nici atacanţii nu înscriu atâtea goluri.

Mi-a venit în minte numele lui Claudiu Niculescu, până anul trecut mândria clubului Dinamo, pentru care a evoluat şase sezoane, care se poate lăuda cu 185 de goluri marcate în întreaga carieră. Apoi mi-a zburat gândul la Adrian Mutu, „vârful de lance" al na